“Trasnita” Lavinia Stoica, intre muzica si actorie
Cum ai fost primita in echipa "Trasnitilor"?
Am intrat in echipa “Trasnitilor” acum un an, in urma unui casting. Am primit la inceput cateva roluri episodice, dupa care mi s-a propus un contract. Inca de la inceput m-am simtit foarte bine alaturi de colegii mei, parca i-as fi cunoscut de-o viata! Nu m-am simtit straina, stinghera, ci din contra, echipa noastra este ca o familie. Acest sentiment l-am avut inca din primele zile de munca.
Care au fost cele mai grele momente din timpul filmarilor de pana acum?
Nu pot spune ca au fost momente foarte grele in timpul filmarilor, pentru ca atunci cand faci ceea ce iti place, nu simti greul. Este adevarat, nu e nici usor. Munca trebuie tratata cu seriozitate, dar eu sunt indragostita de aceasta meserie si tot ce este mai greu, pentru mine reprezinta o provocare. Cel mai dificil este sa-mi impart timpul intre facultate si filmari.
Dar cele mai haioase si inedite?
Momente haioase traiesc zilnic in echipa “Trasnitilor”. Mi s-a intamplat chiar sa am nevoie de o pauza de un minut sau doua, pentru ca nu ma puteam opri din ras in timpul filmarilor.
Sofia, rolul pe care il ai in cel mai longeviv sitcom din Romania, iti ocupa tot timpul?
Sofia este prietena mea de suflet si suntem nedespartite. Toate experientele mele personale de zi cu zi le filtrez prin acest personaj, ca sa vad cum ar reactiona si sa-mi fie mai usor sa-l interpretez. Fiecarui personaj trebuie sa-i dai viata, sa-i dai timp, pentru ca altfel moare inainte de a-l fi descoperit. Da, Sofia imi ocupa foarte mult timp. De multe ori cand merg cu fetele la cumparaturi, imi sare in ochi cate o piesa vestimentara si ma gandesc: "Asta i se potriveste Sofiei!".
Ai si alte proiecte in derulare in prezent?
In paralel cu rolul pe care il am, eu mai si cant. Mi-a placut muzica de mica! Mama a cantat la pian, iar eu mi-am dorit tot timpul sa fiu pe scena, in lumina reflectoarelor, in centrul atentiei. Un proiect muzical implica mult timp si nu numai. Daca in actorie am intalnit oameni care au avut incredere in talentul si devotamentul meu, in muzica nu am avut inca aceasta sansa. Mi-as dori ca pe viitor sa scot o piesa pentru sufletul meu, sa ma simt implinita si in acest domeniu.
Cand ti-ai dat seama ca actoria este pentru tine? Familia te-a sustinut in hotararea de a urma drumul spre scena?
Cum am mai spus, mi-am dorit de mica sa fac arta, muzica si actorie, si de aceea am si venit la Bucuresti. Mi-am dat seama ca daca nu fac acest sacrificiu, nu am nicio sansa. Am avut intotdeauna sprijinul familiei mele.
Care sunt pasiunile tale? Mai ai timp pentru poezie?
Una dintre pasiunile mele este poezia si imi pare rau ca nu am foarte mult timp sa scriu, dar astept sa vina vacanta, si cu siguranta voi mai asterne ceva pe hartie. Am aceasta pasiune inca din copilare. Mai nou, sunt pasionata de dans, mai exact salsa. Fac cursuri de dans si imi pare rau ca nu mi-am descoperit din timp aceasta pasiune.
Cum a reusit o banateana sa se adapteze ritmului alert din Capitala?
Am un buton "repede inainte", pe care l-am descoperit imediat ce am ajuns la Bucuresti. Mi-am dat seama ca altfel nu razbat aici. Acesta este ritmul la care trebuia sa ajung si m-am obisnuit destul de usor, pentru ca sunt o persoana energica, activa.
Cum te-ai descrie in cateva fraze?
Nu-mi place sa ma descriu, insa pot spune ca sunt o persoana simpla, cu calitati si defecte, un om cu credinta in Dumnezeu.
Ce planuri de viitor ai?
Am mai multe! In primul rand, am un vis, si anume sa joc intr-un film alaturi de nume mari ale cinematografiei, o drama sau un film psihologic. O alta dorinta a mea ar fi sa pun in scena o piesa de teatru dupa terminarea facultatii, alaturi de cativa dintre colegii mei. Iar un alt plan, si nu cel din urma, este cel muzical. Cand toate acestea se vor realiza, mi-as dori o familie si un copil.
